Nicolae Mecu este Cercetător științific gradul I în Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează departamentul Ediții critice și istorie literară; prof. univ., asociat al Școlii doctorale de la Facultatea de Litere a Universității București. Dedicat în particular cercetării activității lui G. Călinescu și editării critice a operei acestuia, a publicat totodată o serie de volume personale și colective de istorie a literaturii române moderne.

Comunicarea încearcă să identifice firele ascunse ale insolitei relații amicale (una dintre rarisimele la  G. Călinescu) dintre ilustrul ocupant al unuia dintre fotoliile nemuritorilor și un spirit cu totul opus definiției comune a academicului. Apropierea dintre cele două scânteietoare inteligențe artistice s-a datorat – aceasta este teza –  nu atât statutului (acordat de ceilalți; oficial) cât rolului (inițiativă personală) asumat și jucat de fiecare dintre ele. O legătură paradoxală: Păstorel atras de Călinescu prin ceea ce acesta reușise să rămână „neacademifiat”, academicianul găsind la Păstorel, sub spuma „spiritului”, un solid fundament clasic.